Apuseni- Cetatile Ponorului

Am plecat din Bucuresti cu trenul- 12 ore la cuseta pana la Oradea. Acolo ne asteaptau 2 microbuze de 8 locuri in care am intrat toti 30. Tabara...unul plange, altul tipa, altul se cearta cu altul pe nu stiu ce prostie, ce dor mi-a fost sa plec in tabara. Ma gandesc la Ovidiu care probabil era acasa in pat, boscorodesc putin si ma gandesc la momentul in care se va intoarce roata. Ploua...cod rosu in tara,parintii ma intreaba in gara ce vom face acolo daca va ploua- "pai ce sa facem...o sa asteptam sa treaca ploaia". Nu m-am gandit ca am astepta prea mult, imi imaginam ca poate ploua 2 zile maxim- din pacate ploaia nu ne-a lasat sa ne bucuram linistiti in nici una din zile. Cu toate astea- am reusit sa facem cateva din traseele pe care ni le-am propus - Focul Viu,Circuitul Barsa, Cetatile Ponor, Vartop. Cu greu s-au uscat hainele, pentru ca ne-a prins de catpeva ori ploaia,copiii au bagat ceai la greu asa ca i-a ocolit raceala.

De amintit ca oamenii de acolo sunt cu totul si cu totul speciali -mai buni, mai calzi si nu in ultimul rand totul e mai mult si la un pret mai mic:D . Soni, bucatarul, ne-a gatit la ceaun o mancare incredibila, Delu- Telu, ospatarul este un reprezentant al oamenilor din zona- vorbeste molcom si e socant de direct, Liviu - ne-a pus sandwichuri din partea casei pentru drum si ne-a facut focul in camere desi nu-l faceau de obicei.

Recent s-a contruit la cabana Cetatile Ponorului si o mansarda care arata foarte bine- fiecare camera cu Velux si baie - recunosc ca baia de acolo arata mai bine ca cea de la mine de acasa.

La focul de tabara a fost un moment de sinceritate in care fiecare a spus ce i-a placut si ce nu, am tras concluzia ca tabara a fost una reusita, toti copiii erau multumiti si fericiti.

Partea mai putin frumoasa a excursiei a fost drumul de intoarcere cu trenul, 2 din copii au vomat in compartiment - din cauza apei cu care nu erau obisnuiti sau poate din cauza oboselii, a trebuit sa curat compartimentul- a fost HOROR!!! Mi-am dorit atunci sa nu mai existe tabere, sa lucrez intr-un birou cu aer conditionat si cu calculator in fata, cu mase pranz fixa,etc. Acum mi-a mai trecut...:)Multumiri lui Radu si Iustinei pentru sprijinul acordat si pentru disciplina instaurata in tabara (au fost porecliti de copii - Hitler si Stalin) :D

Rotterdam

Septembrie anul trecut,2007, castigaram o excursie la Rotterdam,VIP, la Air Race. Desi Flugtag s-a intamplat in sept 2007, excursia a venit un pic mai tarziu- in iulie 2008. Asa ca pe 19 iulie am plecat laRotterdam: eu, Cris, Hashu, Dexter, Arabela. Rotterdamul nu mi s-a parut cine stie ce- un oras nou, cladiri inalte, linistit. Inafara de cateva coffe-shopuri care mai inveseleau atmosfera...nimic spectaculos. Ne-am intalnit sambata si cu Dinutzu- un prieten care locuieste in Paris, venise sa vada si el Air Race-ul.
Sambata seara am plecat in Amsterdam, din care am vazut destul de putin, am stat cam 4 ore din care 2 in coffe-shop si 1 ora l-am asteptat pe Cristi -un prieten.

Ne-a plouat in continuu aproape si am murit de frig. Am aterizat in Bucuresti unde erau cu cel putin 20 de grade in plus fata de Olanda. Groaznic...am murit de cald de la aeroport pana pe strada Fainari- la mine. Am stat cateva ore si am plecat din nou ...:)

Tabara de pitici

E amuzant sa auzi in gara de la 18 parinti de copii de 5 ani urandu-ti "Distractie platuta!" . Parca-i si vad dandu-si coate, razand, asteptand sa plece trenul in care le sunt copiii, oprindu-se la prima carciuma si tragand o bauta ..."uaaa...am scapat de ei o saptamana, bine ca a plecat Luciana cu ei, care cu siguranta se va distra de minune ..ha ha ha "

Tragand asa o linie dupa saptamana asta....pai intradevar a fost si ceva distractie ...cam 5%, restul de 95% munca si rabdare. Au fost cam multi si cam mici...noroc cu Radu si Iustina care i-au tinut pe pusti in forma(la fiecare boacana aveau ca pedeapsa zeci de genuflexiuni, spre sfarsitul taberei s-a trecut la flotari) .

Mai multe poze pe :

http://picasaweb.google.com/neacsu.luciana

Herman Buhl

M-am trezit la 8 ,am vorbit cu Radu sa intram in traseu destul de devreme, asa ca ne-am intalnit in gara la Busteni pe la 8:30. Am lasat masina la caminul alpin- era sa uitam espadrile lui Radu si inca ceva lucruri imporatante. Ne-am miscat destul de rapid pana la baza traseului, am povestit despre una despre alta, m-am laudat o gramada cu noua mea rezerva de apa de 2 l pe care mi-am cumparat-o la un pret f mic.

Am ajuns la baza traseului si am stat cam 1 ora sa descurcam semicoarda, apoi Radu a plecat cap pe Herman Buhl. Ma trezisem in plina forma, aveam ceva draci de zile trecute asa ca zvacul nu-mi lipsea, ma uitam in sus in timp ce filam si ma gandeam ca Radu s-a trezit cam de dimineata, ca e cam obosit si se misca cam greu. Apoi imi faceam niste filme de cat de repede o sa ajung in prima regrupare si cum sa fac sa nu se simta Radu prost cand o sa observe ca a facut mult mai mult ca mine pe prima lungime....Dupa ceva timp aud ca el a ajuns in prima regrupare si ma poate fila si dau sa plec. Un mic impas m-a oprit la 1 m de sol, m-am gandit sa nu ma chinui prea tare asa de la inceput, am pus pana pe bucla si m-am tras elegant in sus, ajungand usor la urmatoarea priza. Nu cu mult mai sus ma regasesc in acelasi impas...pun din nou timida si rusinata mana pe bucla mascand usor aceasta actiune! "mah nene", m-am gandit eu..., "e un pic cam greu traseul asta", si eu care credeam ca Radu e obosit. Ajung in prima regrupare cu greu si imi dau seama ca am pantalonii uzi si rucsacul la fel. Pun mana la spate - rezerva mea de apa Laken a dat rateu- se desfiletase furtunul si ioc apa, plus ca deja era rezerva noastra, nu doar a mea. Discutiile noastre din regrupari erau mai ales despre ce am bea, cat am bea si de unde. Am exersat trasul de bucle de cam multe ori, mai ales in prima si in ultima lungime.

Am ajuns sus, se vedea frumos, era liniste, eram multumiti ca eram sus. A inceput sa ploua cand eram in rapel si am fugit spre masina de la Caminul Alpin.