Am primit o propunere pe mail acum vreo 4 luni “cine merge mah la Hintertux in octombrie?” (Dinutzu) . Gerorgi raspunde ca ea ar merge si se inscrie la acest proiect si “copilul” care desi nu stie sa schieze vrea sa invete. Matei si Raluca raspund si ei entuziasti propunerii. Il intreb pe Dani daca il incanta un schi in octombrie si raspunde clar afirmativ asa ca ne punem toti de acord sa rezervam locuri in Hintertux. Dinutzu se ocupa de treaba cu rezervarea, gaseste o cabanutza cu 6 locuri in Juns la 3 km de Hintertux, el isi rezerva separat, nemaiavand loc de noi, pe aceeasi strada la o alta pensiune. Cu 2 saptamani inainte de plecare se anunta inca 2 participanti :Tibi si Cristi Smichisescu.
Asadar, pe 3 octombrie, la 10 seara plecam din Predeal cu o duba perfecta pentru acest “road trip” – eu, Dani, Matei si Tibi. Georgi cu “copilul” pleaca separat cu Opel “capsunica” , Cristi vine din Germania, iar Dinutzu si Raluca urmeaza sa ajunga la Hintertux cu 2 zile mai tarziu, adica luni (Raluca pentru ca are un teambuilding la care nu poate lipsi, iar Dinutzu pentru ca “merita” sa lipseasca pana luni).
Incarcam bagaje, schiuri, clapari…Ne lipseste entuziasmul – eu cu Dani cam pe muchie de cutit cu banii…dar daca tot facusem rezervarea…Matei de abia fugise de la serviciu “bai nene…daca ati stii in ce moment naspa am plecat…altul mai nasol nu se putea, dar daca am zis ca vin…vin…asta e”, Tibi parea a sta bine cu moralul- daca merge la schi restul nu mai conteaza. Hotaram sa mergem fara opriri prea lungi pana la Hintertux, vremea destul de nasoala, ploua in Romania si in Ungaria. Dupa 19 ore de condus, pe la 5 dupa amiaza, ajungem in Juns unde ne reunim cu Cristi, Georgi si “copilul” si ne minunam impreuna de cata zapada gasim langa cabanutza unde o sa stam (adica la 1400 m era peisaj de iarna cu zapada proaspata). Matei vrea sa inceapa sezonul de schi in boschetii de langa cabanutza, renunta insa in favoarea unor beri cu “calugarul” (Franciscane)- cele mai bune beri din Austria, plus ca trebuia sa contribuie la gateala de seara (ne-a gatit Matei o friptura exotica cu sos de mere si fistic de te lingi pe bot). Deliberarea camerelor s-a facut prin “dare cu banul”, mie si lui Dani revenindu-ne bucataria, care avea si un pat extensibil, dar ca bonus aveam cea mai faina priveliste – vedeam de la balcon primele 2 tronsoane de gondola.
Duminica
Prima dimineata …trezirea la 8 , senin bec , zapada peste tot, ne grabim repede la micul dejun, imbracarea si sus in duba…DAR …Dani constata cu uimire ca luneta de la duba este sparta- totusi schiurile sunt in portbaj…cu ceva injuraturi plecam spre gondola. Pana la 3260m am luat 3 gondole, ajungem sus…parca alta lume… turisti, competitori, peste tot muuuulta zapada, toti aveam un zambet mare pe fata, partii batute ca-n palma si langa ele…o fata cu PULVER NEATINS. Cristi ii spune lui Tibi ca el s-a mai dat pe fata asta cu pulver si prin luna mai si e foarte misto. Trec pe sub gardul de protectie si Cristi zice ”vezi ca daca pleaca fata asta , sa o dai incolo…inspre jgheab “. Tibi ingrozit de “daca pleaca …fugi spre jgheab”, se intoarce cuminte pe partie. Cristi se da , e foarte incantat si ne convinge pe toti sa mergem pe acolo. Reactii: Matei “mama…e cel mai misto pulver pe care l-am vazut vreodata”, Luciana – “parca suntem in bazin “ , Dani “Mah….pulverul asta n-are fund..” , Tibi – “oaaaaaaaau”.
Fiecare din noi si-a furat o tranta, eu mi-am pierdut batul si mi-a fost cam greu sa-l gasesc, Georgiana a iesit la suprafata cu dupa vreo 10 min. Concluzie: “zilele urmatoare pot fi oricum pentru ca am trait-o pe cea mai frumoasa” (Tibi). De fericire am coborat de pe munte si ne-am luat toti tricouri la fel- portocalii, cu Hintertux. Toate cele 5 zile de skipass au fost la fel de senine . Fiecare seara se incheia cu Franciscana si Snaps (multumim Cristi) si alt sortiment de mancare gatit de baieti – spaghetti, pui, crenvursti, etc.
Luni
Exploatam mai mult din partiile din zona si cu mirare ne uitam la “copilu”care a luat lectii de schi de la inscructorii Georgi si Dani si dupa 2 zile cobora o partie medie fara probleme. Suntem uimiti cat de mult muncesc cei de acolo sa intretina partiile, le bat in continuu de mai multe ori pe zi . Imi amintesc de o poveste in care nu s-a mai batut partia la Busteni ca nu stiu cine s-a imbatat intr-o seara sau cum nu s-a mai batut Sinaia cateva zile pentru ca a cazut ratracul nu stiu unde.
Luni apar si Raluca cu Dinutzu. Depozitul de bere se muta pe balcon intr-o zona mai umbroasa . Ne bucuram ca echipa se mareste si mancam cu mare pofta dintr-o prajitura trimisa lui Dinutzu de catre masa sa.
Marti
Zi care incepe cu ceva nori si ceata. Se transforma repede intr-o alta zi perfecta. Dinutzu, bombardat cu povesti si poze despre pulverul pe care l-am prins luni se duce sa testeze si el fata miraculoasa, vine cu concluzia- “da frate…misto” , apoi ne arata cateva viraje carve , cu noul lui Fischer. “Copilul” face progrese spectaculoase, supravegheat indeaproape de Georgi el reuseste ca in a treia lui zi de schi sa coboare orice partie din Hintertux, parasind de acum tehnica plugului. Bineinteles meritul este pe deplin al lui, dar de remarcat si calitatea partiilor- fara pic de gheata, batute impecabil, care cu siguranta l-au sustinut in evolutia lui. Raluca e foarte incantata de partii.
Ne-am dat cateva ture si prin “park”, unde Matei si Tibi au prestat “datul cu schiurile prin copaie” , cum i-am zice noi mai pe romaneste
Miercuri
Ne trezim…deja ni se pare un miracol sa avem atatea zile cu cer senin si zapada atat de buna. Depistam ca ne plac niste partii in mod special – le spunem “la stanci”. E o zona cu 2 teleschi si vreo 3 partii , deimitate pe de o parte de un perete grandios. Peisajul din Hintertux se dosebeste de alte statiuni Austriece, e mai salbatic, necomercial. Domeniul e mai mic ca la Ischgl sau Solden, care sunt comerciale, insa mie personal imi place mai mult la Hintertux. Poti gasi si partii mai line si mai abrupte, in functie de preferinte, poti gasi si pulver in functie de noroc (si noi l-am avut din plin), ai un restaurant cu terasa la 2600m, un apreski la baza gondolei si cateva magazinase. Peisajul …de neuitat. Multe din echipele Europei se antrenau pe ghetar. Erau 2 partii rezervate antrenamentului si era un adevarat spectacol sa te uiti la prestatia competitorilor. Bineinteles si pentru competitori a fost un advarat spectacol sa admire prestatia lui Dinutzu . Asta am aflat-o la masa de pranz ca Dinutzu ne spune “ bai nene…sa-mi cereti autograph, sa vedeti ce s-a intamplat….era o echipa din asta, cred ca echipa Croatiei, care incerca sa coboare pe langa partie – pe hopuri(mogule) si toti si-au furat-o pe acolo si apoi am venit si eu si am coborat super bine pe acolo, mi-a iesit perfect si astia cand m-au vazut au inceput sa ma aplaude, va dati seama”. Asadar, daca cumva veti observa ca Croatia nu mai apare la modiale, sa stiti ca de rusine si-a pus schiurile in cui . Bravos Dinutzule
Seara ne-a dus Georgi la piscina, la 30 km distanta de Juns, in Fugen, si a meritat din plin- piscine cu masaj, Jacuzzi, sauna si fantasticul “black hole” - tobogan cu apa, 50m lungime, inregistra timpul de alunecare – bineinteles ca cei mai grasi au castigat . Ne intoarcem la Juns rupti de foame, din fericire “ciupercuta” Raluca ne curatase niste cartofi, gata fiind pentru prajit.
Ne luam la revedere de la Cristi care urma sa plece joi dimineata in Germania. Speram sa ne revedem curand
Joi
Ultima noastra zi de schi…Dinutzu pleaca si el spre Franta pe la pranz , dar nu inainte de a da o tura pe fata cu pulver (de la 3250 la 2600) cu Elanul lui “bah, acum ca mi-am facut damblaua ma duc acasa” . Plecaram si noi spre Romania dupa schi, Geogi si copilul au mai ramas o zi. Revenim pe plaiuri mioritice si ne trezim auzindu-l pe Dani bolborosind : “ …nu se poate asa ceva…unii carau un generator cu bicicleta, o baba statea cu un motor in mijlocul drumului … suntem ACASA “ .Avem discutii legate de recesiune economica, Raluca ne citeste mailuri cu ce se mai intampla in tara si lume, cum mai sta cursul euro-leu…etc si din cand in cand ne mai minunam “ce frumooos a fost”
